Ileana Sărăroiu – Păsărică, mută-ţi cuibul

La fereastra casei mele-i un plop ‘nalt,
Si din el o pasarica mi-a cantat.
Parca-ar spune cu gingasu-i ciripit:
Fericit e cel ce-n lume n-a iubit!

Azi in zori am ascultat si-am intrebat:
Ce dureri sau bucurii ai adunat?
Si sa-mi spui, sa-mi spui de ce-ai intarziat
Sa-mi dai sfat atat de greu dupa pacat?

Mi-a raspuns, tot cu gingasu-i ciripit,
Ce-a putut de mult sa-mi spuna, dar n-a vrut.
Daca dinainte greul l-ar vesti,
Niciodta oamenii n-ar mai iubi…

Zboara, zboara, pasarica si te du!
Smulge-mi, rogu-te, pacatul si ia-l tu!
Du cu tine sufletul indurerat,
Ca-ndraznit si flori din spini a adunat!

Si sa-mi canti, sa-mi canti de dragoste si dor,
Inima sa mi se franga si sa mor!
Inima sa mi se franga de pacat,
C-am iubit ce-n lume nu mi-a fost iertat…